Cum a furat Grinciul Crăciunul
Dr. Seuss
Era beznă în ferestre. Lin cerneau fulgii de nea.
Visând fără nicio grijă, oricine-n Cine-şti dormea.
Când ajunse lângă prima casă de lângă şosea,
Şopti Grinciul: "Asta-i prima!" şi se căţără pe scară
Până pe acoperiş, ţinând sacii goi în gheară.
Apoi s-a lăsat, pe coş, până-n casă să coboare.
Strâmt. Dar dacă poate-un Moş, atunci e şi-un Grinci în stare.
A rămas blocat o dată, dar a stat numai puţin.
A scăpat până la urmă şi-a scos capul în cămin,
Printre cine-ciorăpeii puşi acolo de cei mici.
"Ciorăpeii," a rânjit, "vor pleca primii de-aici!"
Apoi s-a târât şerpeşte, cu un zâmbet urâcios,
Şi a strâns din toată casa darurile de pe jos!
Puşti cu doape! Biciclete! Role! Tobe! Şi trompete!
Floricele de porumb! Prune! Jocuri! Triciclete!
Le-a băgat în saci pe toate şi-apoi repede s-a dus
Şi-a scos fiecare sac, rând pe rând, pe coş în sus.
La cine-frigider se duce-apoi şi fură
Şi Cine-fripturică şi Cine-prăjitură!
Goleşte frigiderul şi, cât ai zice "peşte!",
Şi ultima cutie de Cinex le-o goleşte!
A-ndesat toată mâncarea, bucuros, pe coş în sus.
"Iar acum," rânjeşte Grinciul, "mai am doar bradul de pus!"
Tocmai înşfăcase bradul şi trăgea vârtos de el,
Când aude-un sunet ca un gângurit de porumbel.
Se-ntoarce şi se trezeşte în faţa unei copile –
Cindy-Lou – care n-avea nici măcar doi ani de zile.
Da!Grinciul fusese prins de privirea unei fete,
Ce plecase din pătuţ, căci i se făcuse sete.
S-a uitat la Grinci mirată şi-a spus: "Moşule, de ce
Ne iei bradul dintr-odată? Spune, Moşule, DE CE?"
Grinciul, nărăvit la rele, când aude, ce să spună?
Se gândeşte o secundă… Inventează o minciună!
"Drăgălaşa mea copilă," zice falsul Moş Crăciun,
"Becul ăsta nu se-aprinde, trebui' unul nou să pun.
Deci iau bradul iar cu mine, ca să-l dau la reparat.
Când e gata, ţi-l aduc înapoi imediat."
Deci a păcălit copila, creştetul i-a mângâiat,
I-a dat apă într-o cană şi-a trimis-o iar în pat.
Când Cindy, cu cana-n mână, în pătuţul ei s-a dus,
Grinciul s-a întors la brad şi l-a-mpins pe coş în sus!